Ce faci când pierzi?

N-am văzut niciodată un animal să îi fie milă de el – D.H. Lawrence

De fiecare dată când greșesc cu ceva pun în balanță ce am făcut rău și ce am făcut bine și calculez. Și calculez. Iar data viitoare capăt ceva mai bun pentru că înțeleg mecanismul ceva mai bine. Eu așa consider viața. O mână de secunde pe care trebuie să le trăiești intens și fără regrete și din care trebuie să înveți ceva. Eșecurile sunt bune și ușile închise în nas sunt mană cerească. Nu poți trăi deliciul succesului dacă nu întorci spatele de multe ori, uneori alienat și șocat ușilor închise. Succesul vine atunci când ți-l dorești la fel de mult ca și respirația din următoarea secundă. Când te gândești la el și când ești cu prietenii la o bere sau la biliard. Și aici nu ma refer la bani, mă refer la succesul și echilibrul interior, la un om care poate pune în balanță toate informațiile asimilate de retină și poate acționa cu șarm și încredere, dar cu înțelepciune și experiența prin prisma lucrurilor prin care a trecut. Succesul e un drum. Doar un drum.

Cine ești?

Unii dintre noi avem o dorință imensă de a cuceri lumea. Unii sunt placizi. Unii sunt indiferenți. Unii sunt răi. Unii sunt leneși. Toți suntem construiți diferit, dar e loc pentru fiecare dintre noi aici. Timpul, cele 1440 de minute în fiecare zi, sunt aceleași pentru fiecare. Unora le place să piardă timpul, altora să citească și să facă ceva bun pentru ei. Unii se schimbă peste noapte, alții vorbesc degeaba. Unii arată cu degetul, alții vorbesc din experiență. Aș putea continua lista până mâine. Cunosc oameni care crapă atunci când li interzice ceva sau nu iese treaba cum a fost stabilit. Asta ține de self-control și nu poți influența asta decât prin statul în fața oglinzii sau cu ochii în van, încercând să îți dai seama ce e în neregulă cu tine. Cum poți fi mai bun. Cum poți depăși ceea ce ești acum.

Fă orice lucru ca și cum ar fi întipărit în gena ta de secole

De fapt, tot articolul ăsta e scris pornind de la un singur gând care m-a trăsnit când alergam. Cum te controlezi când pierzi? Două lucruri te definesc ca persoană: răbdarea când nu ai nimic și atitudinea când ai totul. Totul e legat de introspecția de care se tem mulți. Curajul de a sta de vorbă cu tine și de a nu fi ignorant. Ignoranții, cei autosuficienși sunt cei care au cel mai mult de pierdut. Cei care rămân în spate. Am cunoscut câțiva care au spus mereu, nu am nevoie, eu știu mai bine, da ce știi tu?, lasă că mă descurc eu. Eu am fost mereu genul care a vrut să învețe ceva de la toți și să pună în aplicare. Îmi place să observ comportamente, să analizez situații. Orice din care să învăț, să bag la cap și să fiu mai bun. Asta pentru că mi-am dorit MEREU să fiu mai bun și m-am schimbat permanent în ultimii 7 ani. Asta pentru că mi s-a părut calea naturală de a ACȚIONA. Toate au pornit de la lipsuri, lipsuri despre care voi vorbi cu altă ocazie, în alt articol.

Când pierzi, râzi și mergi mai departe. Evoluția e puterea de a te ridica de jos, de a nu-ți accepta condiția și de a-ți recunoaște defectele. Când cazi, ridică-te. Zâmbește. Plângi. Viața e un ciclu în care treci regulat prin starea de 0 și 1. Nimic nu e liniar.

Revenind la eșecuri. Îmi vine și acum în minte replica lui Thomas Wayne din Batman,Why do we fall, Bruce? Întreabă-te asta data viitoare când dai cu pumnul în perete sau stai cu ochii în tavan la 4 dimineața din cauza lucrurilor care te macină. De ce cazi? Întreabă-te asta când ești pe muchie de cuțit și calmează-te. Stai ferm pe poziție și ai încredere. Lucurile vor fi ieși bine într-un final.

 

1 Comment

  1. 04:19 …sper ca …”Lucurile vor fi ieși bine într-un final.”

Submit a comment