Cea mai importantă întrebare din viața ta

Toată lumea vrea fericire. Toată lumea vrea o viață fără probleme și ușoară. Toată lumea vrea un corp perfect, relații formidabile, bani, popularitate, respect și admirație. Cei mai mulți vor o familie și siguranța zilei de mâine.

E ușor să VREI asta.

Cea mai comună întrebare importantă din viețile noastre ar fi: “Ce vreau să obțin de la viață?”. Răspunsul ar varia de la o persoană la alta, dar ar fi ceva general, precum fericire, un job bun și o familie.

Nimic concret.

O întrebare mai interesantă, o întrebare pe care probabil nu ai luat-o în considerare înainte, este “Ce fel de durere vrei în viață”? Pentru ce vrei să aloci timp și resurse, pentru ce vrei să depui efort? Pentru că acesta e un mare determinant al modului în care se desfășoară viețile noastre.

Toată lumea vrea un loc de muncă de vis și independență financiară – dar nu toată lumea vrea să treacă prin stres, zile de lucru de 16 ore, multe task-uri, multe întâlniri, multe cărți de citit. Oamenii vor să fie bogați fără risc, fără sacrificiu, fără gratificarea necesară acumulării de resurse materiale.

Toată lumea vrea relații extraordinare, dar nu mulți sunt dispuși să treacă prin conversațiile dificile, momentele ciudate de tăcere, sentimentele alea de durere emoțională și psihotraumele pentru a ajunge acolo unde vor. Așa că se lasă purtați de inerția vieții. Așteaptă și se întreabă: “Cum ar fi dacă?” pentru ani și ani, până când întrebarea devine “Asta a fost tot?”. Cei mai mulți oameni duc o viață mediocră. Pentru că și-au scăzut standardele și așteptările cu 20-30-40 de ani în urmă și au acceptat ce “le-a dat viața”.

Fericirea necesită efort

Pozitivul este efectul secundar al gestionării negativului. Poți evita experiențe negative, le poți gestiona, dar ele se vor întoarce mereu. La baza comportamentului uman necesitățile noastre sunt, mai mult sau mai puțin, similare. Experiențele pozitive sunt ușor de gestionat. La polul opus, experiențele megative sunt cele cu care, prin definiție, ne luptăm.

Așadar, ceea ce acumulăm în viață nu este dat de acele experiențe bune pe care le dorim, ci de cumulul de experiențe negative pe care suntem dispuși să le gestionăm pentru a ajunge la experiențele alea bune.

Oamenii vor un fizic minune. Dar nu ajungi să ai 6-pack dacă nu apreciezi durerea și stresul fizic care vine cu acele ore pe care trebuie să le petreci regulat la sala de forță, dacă nu îți calculezi și calibrezi mâncarea din farfurie, dar nu îți planifici viața în funcție de porții mici, dar dese.

Foarte mulți oameni vor să fie antreprenori. Vor firma lor. Vor libertate financiară. Vor un Mercedes și câteva mii de euro pe lună. Dar nu ajungi un antreprenor de succes dacă nu găsești o cale de a aprecia riscul, senzația de nesiguranță, eșecurile repetate și orele multe de muncă depuse pe o idee despre care nu știi dacă va avea succes sau nu.

Oamenii vor un partener de viață. Dar nu ajungi să atragi pe cineva extraordinar dacă nu apreciezi turbulența emoțională care vine cu eșecurile, cu construirea tensiunii sexuale, cu emoțiile de a privi un telefon care nu sună când vrei tu. Toate astea fac parte din jocul iubirii. Nu poți câștiga dacă nu joci.

Întrebarea

Ceea ce determină succesul, într-o măsură sau alta, nu constă în “Ce vrei să faci ca să te simți bine?” Întrebarea e, “Ce durere vrei să suporți?”. Calitatea vieții nu este determinată de calitatea experiențelor pozitive, ci de calitatea experiențelor negative. Iar dacă ești bun la gestionarea experiențelor negative, ești bun la gestionarea vieții.

Treci testul.

E vorbă care umblă de ceva timp prin lumea dezvoltării personale: “Trebuie să vrei lucrul ăla extraordinar de mult. DESTUL de mult!”

Toată lumea vrea ceva. Toată lumea vrea ceva destul de mult.

Dacă vrei beneficiile unui anumit lucru din viața asta, trebuie să vrei și costurile. Așa suntem făcuți, suntem oameni, nu zei. Iar asta ar trebui să fie plăcerea de a trăi. Dacă vrei un corp de plajă, trebuie să vrei și transpirația, durerea, disciplina și foamea. Dacă vrei o mașină de lux sau un yacht, trebuie să accepți mișcările riscante din lumea antreprenorială și posibilitatea de a o da în bară sau de a enerva mai mulți oameni.

Multă lume mă întreabă de ce alerg. De ce plătesc bani ca să alerg la maratoane și cu ce mă ajută asta. Dacă te-aș întreba acum, ”Tu cum alegi să suferi?”, ai spune că sunt puțin sărit de pe fix. Dar răspunsul la întrebarea asta mie îmi spune multe despre dorințele și visurile tale. Pentru că în viață trebuie să alegi ceva.

Nu poți avea o viață fără durere. Nu poate fi numai trandafiri roșii și unicorni.

În final, asta e întrebarea grea care contează. Plăcerea e o întrebare ușoară. Și un răspuns și mai ușor.

Iar cei mai mulți dintre noi avem răspunsuri similare: fericire, sănătate, bani, relații, carieră, job.

Cea mai interesantă întrebare din viața ta e durerea.

Care e durerea pe care ești dispus să o suporți?

Răspunsul la întrebarea asta te poate duce undeva departe. E întrebarea care poate, într-un fel sau altul, să îți schimbe viața. E întrebarea care mă definește pe mine și pe tine. E cea care ne separă și, într-un final, ne aduce împreună.

Unul dintre cele mai “puternice” lucruri pe care le-am învățat în cei 23 de ani de viață e legat de faptul că totul e un proces. O călătorie.

Nu poți să îți dorești ”premiul” fără să treci prin efort. Nu poți avea rezultatul fără proces. Nu poți avea victoria fără luptă. Viața are un set de reguli și principii bine stabilit. Și e bine să le înveți cât mai repede în viața asta.

Cine ești în acest moment e definit de valorile pentru care te lupți. Oamenii cărora le place efortul de la sală sunt cei care ajung într-o formă fizică formidabilă. Oamenii care muncesc mult într-o corporație ajung în top-ul industriei corporate. Oamenii care acceptă riscul din antreprenoriat ajung să schimbe lumea cu ideile lor. Oamenii care acceptă stresul și senzația de nesiguranță din viața de artist sunt cei care ajung celebri.

Cuvintele astea nu sunt motivaționale.

Sunt doar partea cea mai simplă a vieții: măsura eforturilor noastre ne determină nivelul de succes.

Am mai scris despre durere în 2012.
Sursă foto

2 Comments

Submit a comment