De ce zahărul este noua cocaină

Creierul – cea mai puternică “armă”

Acum câțiva ani spuneam că nu există armă mai puternică și mai periculoasă decât creierul uman. Asta se întâmplă pentru că are un potențial pe care puțini oameni îl înțeleg. Nu bomba cu hidrogen sau bomba atomică a ucis milioane de oameni, ci creierul care le-a creat. Războaiele au fost pornite de oameni. Invențiile au fost create de creiere geniale. Am ajuns pe Lună pentru că un creier a ieșit din zona de confort și a zis “Cum ar fi să?”.

Îl numesc armă pentru că are două tăiușuri. Depinde de noi ce alegem – să construim sau să distrugem.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc.

Industriile și dependențele

Tot ceea ce reprezentăm astăzi, cu bune și cu rele, este rezultatul funcționării creierului uman. Este “produsul” celor care au împins limitele dincolo de “ceea ce numim normal.”

Cu toate acestea, mai este mult până când știința va elucida complet modul de funcționare al creierului uman.

Între timp, în prezent, industriile care fac cei mai mulți bani de pe urma “maselor” sunt cele care au înțeles stimulii care produc schimbări repetitive puternice la nivelul creierului. Modificări neurochimice, așa numitul “craving” în limba engleză.

Să luăm exemplul cuplului Facebook – smartphone. Combinația perfectă a secolului 21, care a generat vânzări de sute de miliarde de dolari de aparatură electronică, de la telefoane, tablete, până la laptopuri cu touchscreen și alte piese ultra-portabile. Nu mai punem la socoteală soft-ul vândut pe lângă – jocuri, programe, etc.

Microsoft a creat Windows-ul. Un adevărat “ecosistem” în care îți poți crea o nouă lume, exact așa cum o vrei. Efectul jocurilor de tot felul, posibilitatea de a construi un loc pe care nu îl ai în realitate, a generat o dependență de neimaginat. Au existat oameni care au murit pentru că au uitat să mănânce în timp ce se jucau.

Să luăm și exemplul industriei food&beverages, care pompează, la propriu, miliarde de dolari în cercetarea creierului uman și a substanțelor care produc dependență. Senzația pe care o produce un McChicken nu este rezultatul unei rețete descoperite “peste noapte”. Același lucru se întâmplă cu toate celelate branduri care nu au același gust ca fast-food-ul obișnuit. Au înțeles mecanismul. Au înțeles că dacă merg direct la sursă, la creier, pot crea dependențe puternice, geniale, incomensurabile.

Iar oamenii, în marea lor majoritate, sunt teribil de slabi când vine vorba de auto-control.

Mcdonalds
Sursă: http://static2.businessinsider.com/image/528549d46bb3f715285c86f2/mcdonalds-is-finally-addressing-its-insanely-long-drive-thru-lines.jpg

Cred că nevoia de auto-educare în 2014 este vitală. Tocmai pentru că suntem bombardați din zeci de mii de locuri cu informație și triggeri pe care îi putem filtra ușor – dacă știm ceva inside info. TREBUIE să cunoaștem ceva despre termenii din ecuație.

Acum vreau să te uiți puțin în jur. Pe masă, lângă tine. În bucătărie. În supermarket-uri.

Peste 70% din alimente conțin zahăr. 

Abuzul de zahăr duce la steatoză hepatică (grăsime pe ficat), hipertensiune arterială, diabet tip 2, obezitate și afecțiuni renale.

Și totuși, oamenii nu pot rezista. Iar motivul pentru asta este destul de simplu. Zahărul produce dependență – exact ca țigările. Doar că nimeni nu îți spune cât este de periculos. Nu mă refer la dependență la modul în care oamenii vorbesc despre mâncărurile delicioase. Mă refer la dependență, exact cum m-aș referi la droguri. Iar industria food face tot ce poate pentru a ne ține “prinși”.

Zahărul are costuri infime de producție și generează REZULTATE REMARCABILE. Ce poți să vrei mai mult de atât?

Zahărul e mina de aur a industriei food.

Puțină istorie

Până acum câteva sute de ani, zahărul era absent din dieta umană – exceptând, poate, acele mici cantități de miere sălbatică (care se zaharisește și conține zaharuri simple, în formă cristalină).

Gândind din altă perspectivă, zahărul era o formă rară de energie în mediu, iar dependențele puternice, ca cea de astăzi, ar fi ajutat la supraviețuirea speciei.

Dependenta de zahar ar fi generat căutari masive de mâncăruri dulci, mâncăruri care ne-ar fi ajutat ficatul să depoziteze grăsime pentru vremuri de necesitate.

Problema este că tehnologia schimbă modul în care trăim. Ne urcăm în mașină și conducem peste tot, oriunde avem nevoie să ajungem, folosim liftul pentru 3-4 etaje, folosim tehnologia în cele mai creative moduri ca să ne “hrănim” dependența de lene, în esență.

Iar zahărul este prezent oriunde, folosit în peste 70% din mâncărurile ambalate din magazine. Un adult poate consuma și 2-300 grame de zahăr pe zi – care provine din dulciuri, sucuri și alte produse. Dacă punem în balanță faptul că zahărul dintr-o doză de Coca-Cola de 0.33l este mai mult decât consumau oamenii într-un singur an, acum câteva sute de ani, putem aprecia cât de dramatic s-a schimbat acest ecosistem în care trăim. Dorința puternică, acel “craving”, care mai demult ne oferea un avantaj de supraviețuire, acum lucrează împotriva noastră.

Uneori stau și mă întreb de ce toată lumea blamează țigările și fumătorii, stând la masă și savurând o brioșă cu o cola.

Diferența între sursele de zahăr

Cake - dependenta de zahar
Sursă: http://pixabay.com/ro/tort-sm%C3%A2nt%C3%A2n%C4%83-c%C4%83p%C5%9Fun%C4%83-desert-219595/

Motivul pentru care fructele și legumele care conțin zaharuri nu sunt, în general, foarte concentrate, este pentru că au un conținut foarte mare de apă, fibre și alți constituenți. Metodele industriale de creare a zahărului sunt potențate într-o manieră artificală și generează o senzație acută, dulce, pe termen scurt.

De aici și dependenta de zahar.

Știm cu toții că esențele tari se țin în sticluțe mici.

Mâncărurile întregi, naturale, precum sfecla de zahăr, sunt lăsate fără apă, vitamine, fibre, minerale, totul pentru a produce substanța aia dulce, albă, numită zahăr.

Comparația cu drogurile poate fi făcută cu succes aici. Același proces de rafinare transformă semințele de mac în opiacee precum heroină.

Zahărul rafinat afectează în același mod creierul și organismul uman.

Avem o problemă cu industria care spune că mâncărurile cu grăsime nu sunt bune

Prin anii ’70 avea loc o dezbatere masivă pe tema “Zahăr vs Grăsime” – una dintre ele fiind cauza majoră de diabet, hipertensiune și “boli de inimă”. Forțele grăsimii au câștigat, iar producătorii au început să creeze versiuni low-fat ale mâncărurilor procesate, totul pentru a crea “mâncăruri sănătoase” pentru consumatori. Însă, fără grăsimi, mâncarea procesată nu avea gust. Așa că s-a adăugat zahăr pentru a compensa. 

Aici vine marea problemă. Oricine știe puțină biologie, deci nu medicină, știe că organismul uman are nevoie de nutrienți în următoarele proporții, zilnic:

  • 50% carbohidrați
  • 35% lipide (grăsimi)
  • 15% proteine

Acum, a afirma că produsele care conțin grăsime trebuie evitate, este cea mai mare prostie debitată a secolului 20. CEA MAI MARE MINCIUNĂ a industriei mâncării. O prostie care vine, bineînțeles, de la americani. Ei sunt experți în dezinformare.

Lipidele intervin în transportul vitaminelor A, D, E, K, intervin în sinteza de hormoni și prostaglandine, intervin în compoziția membranei celulare. Nu am să enumăr toate rolurile aici, spun doar că toate cele trei grupe de nutrienți sunt vitale pentru buna funcționare a organismului.

Și acum, ce face organismul când tu nu îi dai grăsimi?

Exact, le produce el, pentru că are nevoie de ele.

Eu, personal, nu am văzut un om slab care să consume iaurt sau lapte cu 0% grăsime.

Concluzia de aici e una singură. Nu grăsimile sunt problema, ci zahărul.

De ce zahărul e noua cocaină

Avem aici un studiu care arată că, dacă le este oferit să aleagă între zahăr sau cocaină, șoarecii de laborator ar alege zahărul, pentru că “reward-ul” este mai mare. Senzația de “high” este mai mare.

Lab rat
Sursă: http://theairspace.net/wp-content/uploads/2013/03/lab-rat.jpg

Comparând simptomele pe care le produce abuzul de zahăr cu senzația generată de opioide, vedem că schimbările neurochimice din creier sunt asemănătoare.

La oameni, situația nu stă diferit. Zahărul stimulează creierul exact cum o fac opioidele, iar zahărul produce o dependență puternică. Și mai grav este că 90% din oameni sunt dependenți, dar nici măcar nu știu asta. Se întâmplă pentru că nimeni nu blamează zahărul și puțini știu care sunt efectele sale.

Dorința, acel “craving”, generat de zahăr, este asemănător cu al cocainei sau al nicotinei. Zahărul este adăugat în mâncare de o industrie al cărui scop este să creeze produse cât mai irezistibile posibil.

Cum putem scăpa de dependenta de zahar?

Nu poți interzice consumul de anumite substanțe. Oamenii sunt liberi să facă ce vor ei. Eu sunt de părere că oamenii pot conștientiza cum pot mânca mai sănătos doar dacă citesc și gândesc. Țigările sunt marcate, la propriu, cu “PERICOL DE MOARTE” de vreo 10-15 ani. Numărul fumătorilor crește.

Nu asta e soluția. Soluția e să înțelegi ce se întâmplă în spatele cortinei și apoi să te vezi în viitor cu vreo 50 ani.

Dacă nu e viitorul pe care îl vrei, schimbă-l.

Citește. Educă-te. Acționează.

Niciodată nu e prea târziu.

Submit a comment