Despre vorbitul în public – detalii care fac diferența

Vorbitul în public se exersează.

Acest articol este despre substanță – despre mici trucuri care fac diferența dintre o prezentare bună, rea și una de excepție. Sunt detalii pe care le-am observat eu de-a lungul timpului, din proprie experiență sau pur și simplu învățate de alții. Nu vorbesc aici despre structură, schemă și lucrurile de bază pentru că astea pot fi găsite imediat pe google.

Vorbesc despre livrarea unui conținut magnetizant pentru cei din sală, fără ca aceștia să se uite pe pereți sforăind, dar și despre controlul audienței.

Poate cel mai important factor pentru un speaker este încrederea în sine. Dar nu vreau sa detaliez aici, pentru că nu e pe subiect, așa ca îl voi trata cu altă ocazie. Pe lângă încredere în sine cel care prezintă are nevoie de energie. Tu, cel care prezinți, trebuie să te miști în timp ce vorbești pentru ca cei din fața ta să fie antrenați de un lucru și în același timp trebuie să emani energie. Trebuie să faci ochii să se miște. Când stai pe loc și abia vorbești cel mai probabil vor adormi și cei din față, nu doar cei din spate. Atunci când faci pași pe scenă (sau nu) trebuie să fii mereu cu fața la sală. Pui un picior înaintea celuilalt, fie stângul, fie dreptul, și te miști în lateral, MEREU CU FAȚA LA AUDIENȚĂ. Nu trebuie niciodată să stai cu spatele la cei din fața ta, nici măcar dacă încerci să explici ceva scriind pe o pancardă sau pe o tablă. În cel mai rău caz ai voie să îi privești din lateral. Un alt factor e legat de zâmbet, nu zâmbi excesiv și, direct opus, nu sta sobru. Trebuie să fii pozitiv, să menții contactul vizual și să nu forțezi emoția că vei părea fals. În teoria de body language, să nu menții contactul vizual înseamnă că ai ceva de ascuns.

Cei din fața ta trebuie să știe CONSTANT că tu ești în control. Tu ești cel care prezintă ceva și te reprezinți în primul rând pe tine. Tu ești fereastra prin care ceilalți văd materialul tău. Dacă cineva începe să te întrerupă constant punând întrebări, amână-l politicos, dând ocazia altcuiva să se afirme, sau pur și simplu mută sesiunea de întrebări la sfârșitul prezentării. Dacă cineva decide să te întrerupă intenționat, din răutate, aliază-te cu sala, politicos și ferm, și întreabă Ne ajută cu ceva informațiile respectivului? Dacă nu, corect ar fi să părăsească sala. Oamenii se tem mai mult de o mulțime, decât de un singur om.

Când ești în față și știi că sunt zeci sau sute de priviri ațintite spre tine, trebuie să decizi în ce parte privești mai întâi. Trucul este să te uiți cumva acoperind toată sala, ori în formă de W, ori în formă de Z, ca să dai oarecum impresia că atunci când vorbești, vizezi absolut fiecare persoană, colț, din sală.

Pune întrebări celor plictisiți. Răspunde politicos. Capătă încrederea mulțimii.

Primește aplauze.

 

Submit a comment