Suntem ceea ce facem în mod repetat

Acum câteva zile veneam pe jos de la facultate și în același timp îmi veneau tone de idei pentru scris pe blog. Mi se întâmplă asta când fac orice exercițiu fizic, creierul e mai oxigenat și automat apare sentimentul acela de încredere. Dar dacă nu notez repede în telefon ideea, uit imediat. Însă lecția mi-am învățat-o prin 2009, când versiunea cealaltă a blogului era în putere și notam tot ce prindeam ca să am din ce să îmi aleg atunci când mă puneam pe scris.

Bun.

Pe măsură ce impulsurile electrice din creier se transformau în ceva concret, am stat și am analizat oamenii care treceau pe lângă mine. Dacă reușești să fii atent o zi întreagă la fețele celor din jurul tău poți scrie o carte despre asta.

Se zice că poți descrie foarte ușor viața unui om trecut de 40 de ani doar uitându-te la el. Unii stau încruntați permanent, unii zâmbesc des, alții au un sentiment de sfială în marea majoritate a timpului. Practic, ceea ce au în interior se răsfrânge la exterior. Tenul și pielea îți spun dacă e consumator de alcool, tutun sau grăsimi. Grăsimea corporală îți spune cât de activă este persoana în cauză. Musculatura redusă sau mărită, cearcănele, felul în care merge, felul în care privește, felul în care ține palmele, ridurile de pe față îți spun adevărul, toate puse cap la cap formează un tablou uman.

Ceea ce facem în mod repetat este egal cu ceea ce suntem. Atât și nimic mai mult.

Să dau un exemplu. Ai un job de 8 ore pe zi în care predominant stai la calculator pe scaun, fără să ai activitate fizică. Pe lângă asta ești fumător (în funcție de job e variabilă pauza pe care o ai, deci fumezi între 3-10 țigări în cele 8 ore, poate chiar mai mult). Mănânci fast-food, mâncare de patiserie și alte bombe din astea calorice. În continuare, conduci (nu mergi pe jos) sau iei un mijloc de transport în comun până acasă. Mănânci mult, ești lihnit după o zi obositoare. Bagi o bere, un vin sau un whisky. Iar apoi stai la laptop sau te uiți la televizor. E ritualul zilnic a milioane de oameni.

Dacă întoarcem puțin capul pe stradă și îi analizăm pe cei care au trăit mare parte din viață în comunism, observăm un pattern ciudat. Majoritatea femeilor au posteriorul cât casa și majoritatea bărbaților au burta cât o gravidă în luna a 7-a. Asta pentru că noțiunea de “a mânca organic” este foarte puțin cunoscută. Alimentația alcalină și naturală nu prea se găsește în supermarket. Prăjelile, grăsimea, alcoolul și inactivitatea te deformează.

Cel mai bun exercițiu ca să vezi în ce situație te aflii e să faci o medie a activităților tale săptămânale sau lunare și apoi, cu puțin creier, să te gândești cum vei arăta și cum va fi persoana ta peste 20, poate 30 de ani. Viața e dură, selecția naturală alege cele mai bune exemplare pentru evoluția speciei. Faci parte din ele?

De asta m-am apucat de alergat. Nu mai avem scopuri pentru care să trăim sau să luptăm. Oamenii nu mai au simțul riscului și al aventurii. Ne urcăm în mașină, folosim scările rulante la metrou și liftul pentru 2-3 etaje. Totul a devenit prea ușor și la îndemână. Când am realizat asta mi-am dat seama că trăiesc mai intens când alerg, când forțez și când depășesc durerea.

Există și alte resurse de energie. E un proces care trebuie trăit, altfel nu poate fi înțeles.

Suntem ceea ce facem în mod repetat. Excelenţa, prin urmare, nu este un act, ci o obişnuinţă. (Aristotel)

 

Submit a comment