Vii la o cafea?

Noiembrie 2015

Acum 10 minute am primit un telefon.

”Vii la o cafea?”, se aude vocea de la celălalt capăt.

Aici m-am blocat. Pentru că nu știu cum să îi spun omului care mă cheamă să mai vorbim cum că eu scriu o carte și vreau să o public pe Amazon cât mai repede. Nu știu cum să îi spun că trebuie să scriu o pagină din licență astăzi. Nu știu cum să îi spun că am de scris un e-mail pentru clienții business-ului meu. Nu știu cum să îi spun că la ora 19:00 mă duc la sală. Nu știu cum să îi spun că trebuie să și învăț niște tratamente la infecțioase. Toate astăzi. Pentru că așa arată o zi din viața mea.

Am obiective pe care le fixez și mă țin cu dinții de ele, altfel la sfârșitul zilei sunt un om terminat. Pentru că mâine vin altele. Nu pot să stau să privesc ore întregi la TV, nu pot să stau ore întregi la cafea sau la spart semințe în fața blocului. Poate în acest moment te gândești că sunt un om trist, stresat și cu o viață ”prea plină”.

Nu.

Asta e fericirea mea.

Atunci când sunt disciplinat și lucrez la dezvoltarea mea pe planurile care mă interesează, eu sunt un om fericit.

Da, îmi place să mă distrez, îmi place să văd un film, îmi place să merg la o cafea.

Dar nu în fiecare zi. Nu când am alte lucruri de făcut. Nu când nu merit acest lucru.

Îmi aduc aminte că acum ceva vreme am auzit de cineva care s-a angajat la o casă de pariuri.

“Nu fac nimic toată ziua. E perfect! E cel mai tare job.”

Fix aceasta este gândirea generației noastre. ”Cum pot să fac bani peste noapte?” ”Cum pot să am de toate și să nu fac nimic?”

Suntem generația cafenelelor și a timpului pierdut aiurea.

E păcat, pentru că avem acces la atât de multe resurse și nu le folosim.

 

Sursă foto

2 Comments

  1. Foarte trista si nefericita asocierea.. cafelitul cu spartul de seminte 🙂

  2. In esenta, e cam acelasi lucru. Pentru ca nu mergeam sa discut planuri de afaceri sau sa aflu lucruri noi.

Submit a comment